Celulită. Un cuvânt care îți creează instant o imagine. Un cuvânt care sperie aproape orice femeie. Un cuvânt care a creat o industrie de miliarde în jurul lui. Dar nu este greșit faptul că există industria, ci că aceasta este bazată pe mituri, în mare parte. Dă-mi voie să-mi susțin cuvintele, așa cum o fac întotdeauna, prin evidențierea studiilor de specialitate.
CE ESTE CELULITA?
Înainte să demontez câteva mituri, trebuie să îți explic ce este, cum apare, de ce apare și la cine apare. În primul rând, celulita este o condiție multifactorială care se manifestă asupra pielii a peste 80% din femeile trecute de pubertate și este, probabil, cea mai intolerabilă imperfecțiune estetică [1,2].
Celulita mai este numită, în literatura, drept [3]:
- paniculopatie fibrosclerotică edematoasă
- edematoză adipoasă
- dermopaniculoza deformans
- status protrusus cutis
- și definiția mea preferată: lipodistrofie ginoidă
Ți-am prezentat denumirile ca să se întărească ideea de “nu știm tot despre această condiție” și mai multe denumiri și modele pentru declanșarea ei au fost propuse.
CUM APARE CELULITA?
Înainte să îți arăt modelele propuse pentru declanșare, perpetuare și exacerbare a celulitei, vreau să îți fac o imagine în minte despre un model propus pentru celulită, din punct de vedere al diferențelor arhitecturale ale pielii.
După cum se observă, o diferență majoră în arhitectura țesutului este reprezentată de septuri – pereți despărțitori între două cavități [4,5,6].
Diferențele în număr, grosime, orientare și inter-legăturile dintre septuri în pielea celulitică au fost identificate în studiile menționate mai sus. Septurile bărbaților sunt orientate la unghiuri de 45 față de piele, într-o maniera încrucișată (imaginea 1), în timp ce femeile au septurile orientate perpendicular pe piele (imaginea 1). Un studiu cu biopsii [7] a arătat că septurile erau inegale în grosime și erau fibrosclerotice. Autorii au raportat ca protruzia grăsimii în dermă este un eveniment secundar, fiind rezultatul tensiunii mecanice continue și progresive plasată pe septuri, care creeaza “gropițe” și depresiunile caracteristice celulitei [8].
Și în studiul [1], este menționată una dintre potențialele cauze, tot cu privire la septuri: hernierea lobulilor de grăsime subcutanată prin joncțiunea demohipodermală, unde fibroza colagenului septurilor duce la scurtarea lor și, într-un final, la retracție, care cauzează depresiunile caracteristicile celulitei.
Prevalența ridicată a celulitei în cazul femeilor este asociată cu diferențe specifice sexului în anatomia pielii și a tesutului subcutanat (conectiv și grăsime) [5,9] și pot fi declanșate hormonal de estrogen [10].
Un studiu anatomic [9] a demonstrat că numărul și tipul septurilor joacă un rol cheie în dezvoltarea celulitei, dar și că este necesară o forță mai mare pentru a rupe septurilor la bărbați decât la femei, explicând astfel diferențele între sexe.
De asemenea, camerele celulelor de grăsime sunt mai înalte și mai late în cazul femeilor, comparativ cu bărbații, fapt ce poate permite celulelor să creeze protruzii în țesutul superior de piele [8].
CARE SUNT FACTORII CARE DUC LA FORMAREA DE CELULITĂ?
Patofiziologia celulitei nu este cunoscută în totalitate iar factorii de bază care contribuie se presupun a fi:
- sexul: prevalența extrem de mare la femei (diferențele sunt prezentate în capitolul trecut)
- genetic
- stilul de viață: îngrășatul și lipsa exercițiilor pot să contribuie, deși slăbitul și urmarea unui program de exerciții nu vor elimina celulita (vom vedea în următoarele capitole de ce) [5,10]
- stresul
- contraceptivele
Cele 4 ipoteze care prezintă interes pentru definirea fiziologiei celulitei [14,16]:
- alterarea septurilor țesutului conectiv (care a fost discutată pe larg la punctul anterior)
- diferența arhitecturii pielii între sexe (discutată și aceasta în punctul anterior)
- schimbări în microcirculație (care au legătură și cu obezitatea, prezentată în capitolele următoare): deteriorarea vasculaturii dermale poate duce la evenimentele metabolice și structurale ce duc la formarea de celulită [3]
- factori inflamatorii (care au legătură și cu obezitatea, prezentată în capitolele următoare): unele studii presupun că septurile (iar) sunt sursa unei stări de inflamație de grad inferior, care rezultă în adipoliză și atrofie dermică, în timp ce alte studii nu găsesc dovezi în acest sens.
După cum se observă, cauzele exacte nu sunt cunoscute și mai multe modele au fost propuse.
CELULITA ȘI OBEZITATEA
Celulita NU este rezultatul creșterii masei corporale, dar aspectul ei poate fi influențat de o eventuală creștere [13]. Un sfat bun este să nu te îngrași, în primă instanță.
În urma îngrășării, celulele de grăsime pot crește în volum (hipertrofie) și/sau în număr (hiperplazie), în timp ce celulita este caracterizată de celule mari, stabile metabolic, localizate în mare parte în zona pelvisului, pe coapse și pe abdomen [12].
Slăbitul a fost raportat să îmbunătățească (nu să elimine) severitatea celulitei prin măsurători topografice de suprafață deși, în cazul subiecților obezi, aspectul pielii nu pare să se schimbe apreciabil. Deși unele analize sugerează că globulele de grăsime se pot retracta din dermă odată cu slăbitul [15], consensul este că slăbitul nu va elimina celulita, ci poate doar să îmbunătățească severitatea.
Cu cât acumulezi grăsime mai rapid și celulele hipertrofiază, cu atât crește tensiunea mecanică aplicată asupra componentelor structurale ale dermei și cu atât va ceda mai repede și pot apărea depresiunile caracteristice. Vreau să menționez că poți acumula multă grăsime fără să dezvolți celulită și, de asemenea, să nu ai multă grăsime și totuși să ai celulită.
Aparent, depozitarea de grăsime în diferitele straturi poate să difere între femeile care au celulita și cele care nu au.
Obezitatea nu e necesară pentru prezența celulitei. Multe persoane confundă îngrășatul cu aspectul celulitei. Celulita este prezentă în aproape toate femeile slabe și în foarte puțini bărbați obezi. Cu toate acestea, celulita poate deveni mai evidentă cu îngrășatul. Mai mult, slăbitul nu reduce semnificativ aspectul celulitei, chiar dacă alterează motivele fiziologice care pot duce la declanșarea ei (inflamație, circulație redusă, mai multă tensiune mecanică asupra septurilor) [3].
UNDE SE POATE DEZVOLTA CELULITA?
Celulita se poate localiza în orice zonă a corpului care conține țesut adipos subcutanat. Dar este adevărat că unele zone sunt mai susceptibile, cum ar fi partea superioară, exterioară a coapsei, partea posterioară a coapsei și fesieri. Celulita poate fi găsită și pe sâni, partea inferioară a abdomenului, partea superioară a brațelor – “surprinzător”, în zonele în care femeile sunt predispuse să depoziteze grăsime [3,12].
EXERCIȚIILE FIZICE ÎMBUNĂTĂȚESC CELULITA?
Din păcate, acestea sunt doar speculații [5,10]. Dar, lipsa exercițiilor fizice, poate duce la scăderea vasodilatației, creșterea în greutate și grăsime corporală și creșterea retenției de apă, factori despre care spuneam că pot influența exacerbarea celulitei. Exercițiile fizice nu vor afecta pozitiv aspectul pielii, dar pot ajuta indirect prin factorii enumerați mai sus.
TRATAMENTELE CELULITEI
Deși există o mulțime de tratamente propuse, nu există dovezi clare pentru eficiența majorității metodelor pentru tratamentul celulitei [2,3]. Mai jos voi enumera majoritatea tratamentelor propuse și metoda de acțiune aferentă, cât și eficacitatea acestora. Din cauză că există extrem de multe studii pentru fiecare metodă, voi prezenta rezultatele unor review-uri cu privire la aceste metode și nu studiile în sine [1,3,8,18]:
7.1. Agenți topici (creme)
Există o mulțime de creme propuse pentru tratarea celulitei. Problema apare când ingredientele active trebuie să atingă țesutul asupra căruia să acționeze, în cantități suficiente, pentru a avea un efect. Acest lucru este o limitare majoră.
Este o metodă non-invazivă și unele formulări pot îmbunătăți producerea de colagen și reducerea laxității pielii, dar sunt rareori eficiente deoarece celulita necesită remodelarea extensivă a grăsimii, colagenului și remodelarea țesutului conectiv.
7.2. Masaj
Deși, atât masajul manual, dar și diverse aparate promit îmbunătățirea aspectului, este considerat că acestea pot duce la rezultate doar pe termen scurt. Și, din punctul de vedere al celor prezentate mai sus, nici un factor mecanic aplicat asupra pielii nu poate remodela țesutul astfel încât să reducă celulita.
Este o metoda non-invazivă care, pe termen scurt, poate avea rezultate din cauza unei potențiale reduceri a fluidelor din zonă.
7.3. Liposucție
Studiile pentru liposucție prezintă limitări foarte mari și unele dintre ele chiar susțin ideea că slăbitul nu va cauza o reducere în aspectul celulitei, deoarece unele participante au dezvoltat celulită secundară sau au agravat celulita existentă în urma liposucției. Dar, în majoritatea studiilor, liposucția nu a îmbunătățit, dar nici nu a înrăutățit celulita.
Liposucția este o metodă invazivă, care elimină țesutul adipos subcutanat, dar o face destul de neuniform. Nu este o metodă eficientă pentru reducerea celulitei.
7.4. Radiofrecvența
Aparatele care folosesc RF transmit energie termală în planul subcutanat prin electrozi. Elevarea temperaturii țesutului poate stimula denaturarea colagenului, remodelarea și crearea de colagen nou, dar și stimularea arderii grăsimii.
Este o metoda non-invaziva și cercetătorii ipotizeaza ca aceasta metoda crește circulația și stimulează metabolismul celulelor de grăsime dar eficienta metodei este indoielnica.
7.5. Laser și lumină
Dispozitivele care funcționează cu laser și lumini, în funcție de lungimea undei, emit energie în planul dermei sau cel subcutanat și, prin încălzirea țesutului local, pot stimula remodelarea colagenului și creșterea microcirculației, ce poate duce la îmbunătățirea celulitei.
Este o metodă non-invazivă și subiecții care au testat aceste dispozitive au fost satisfăcuți (subiectiv).
7.6. Terapia cu șocuri acustice (AWT)
Undele de șocuri transmise către țesutul subcutanat promovează lipoliza, îmbunătățesc circulația locală, produc drenaj limfatic și stimulează producția de colagen nou.
Este o metodă non-invazivă, care nu produce efecte uimitoare, dar câteva studii îi susțin eficiența și fără efecte negative serioase.
7.7. Injecții cu Collagenase Clostridium histolyticum
Acestea au potențialul de a acționa asupra colagenului subdermal, ca cel din septuri.
Este o metodă minim invazivă, dar eficiența ei nu este demonstrată și pot apărea și efecte secundare ușoare spre moderate.
7.7. Fillere dermale
Injecțiile cu fillere dermale, cum ar fi hidroxiapatita de calciu sau microsfere de acid poly-l-lactic, sunt potențiale tratamente din noua generație.
Acestea sunt minim invazive, dar eficiența lor nu pare promițătoare pe termen lung.
7.8. Subcizie
În cazul subciziei manuale, zonele sunt anesteziate și un ac este introdus sub piele pentru a putea aplica o tehnică de eliberare a corzilor fibroase ale celulitei.
Deși este o metoda eficientă, este și una invazivă, care produce mai multe efecte adverse. Eficiența este sporită prin combinarea subciziei cu alte metode, cum ar fi subcizia asistată de laser sau de vacuum.
Ca o concluzie, majoritatea metodelor nu vor elimina celulita și cele care sunt eficiente pentru îmbunătățirea aspectului sunt invazive și scumpe.
CARE SUNT LIMITĂRILE STUDIILOR?
Prima metodă standardizată și, oarecum obiectivă, pentru a clasifica celulita este Scara de Severitate a Celulitei (CSS) [18]. Aceasta scară fotonumerică a fost bazată pe 5 aspecte morfologice ale celulitei, incluzând:
- numărul depresiunilor
- adâncimea depresiunilor
- morfologia clinică
- laxitatea și flaciditatea pielii
- gradul de clasificare Nürnberger–Müller
Fiecare variabilă este gradată de la 0 la 3, ducând la note per total de ușoară (1-5), moderată (6-10) și severă (11-15). Unele studii găsesc această scară “excelent de precisă” [17] deși, alte studii susțin că nu există nicio măsurătoare biofizică pentru a evalua celulita și majoritatea studiilor prezintă limitări metodologice majore [2].
În primul rând, există rezultate inconsistente între studii, rezultate limitate sau nu există rezultate. Sau studiile nu folosesc o perioadă de urmărire adecvată sau prezintă durabilitate doar pe termen scurt [8].
Limitările studiilor care caută să elucideze etiologia celulitei includ variații în designurile protocoalelor și durata acestora, evaluarea în timp, parametrii tratamentelor și raportarea perioadelor de final, la fel ca și variația în tehnicile de fotografiere, numărul și instruirea celor care fac evaluarea vizuală. Inabilitatea de cuantificare obiectivă a severității celulitei, lipsa standardizării metodelor de evaluare între studii și variabilitatea între gradele de adresare a îmbunătățirii celulitei sunt limitări majore [11].
În altă ordine de idei, studiile pe tratamente sunt adesea sponsorizate de aparatul/crema/metoda respectivă sau sunt făcute în clinica ce vinde acea metodă, de tehnicienii care execută acea metodă. Rezultatele nu pot fi obiective și, de regulă, între pozele prezentate în studii nu există diferențe vizuale considerabile deși acestea sunt raportate de cei care prelucrează datele. Riscul de bias este mare. Și, pe langa asta, multe studii analizează celulita imediat după tratament, lucru care duce la erori. Multe metode pot îmbunătăți aspectul pe termen scurt, dar fără efecte pozitive pe termen lung.
MITURI PE CARE LE-AM AUZIT, DE-A LUNGUL TIMPULUI, DESPRE CELULITĂ
- celulita este cauzată de brânză (asta vine de la un antrenor din România și nu degeaba este cap de listă)
- zahărul produce celulită
- celulita e produsă de alimente fast-food
- carbohidrații fac celulită
- anumite suplimente reduc celulita
- poți scăpa de celulită
- doar femeile fac celulita
Toate sunt doar mituri.
CONCLUZIE
Din moment ce celulita este o condiție cu o prevalență foarte mare la femei (unele studii raportează între 80% și 98% între femei) și pentru că nu există tratament care să o elimine complet, ar trebui privită ca pe ceva normal. Majoritatea femeilor o au. Și nu există tratament sigur și care să o elimine complet. Tot ce poți face este să rămâi relativ slabă, printr-o dietă corectă și exerciții fizice – lucruri pe care ar trebui să le faci oricum. Mai departe de atât, celulita doar oferă fundului puțin mai multă personalitate.
Referinte:
[1] Treatment for cellulite. Neil Sadick, 2018
[2] Cellulite: an evidence-based review. Stefanie Luebberding, Nils Krueger, Neil S Sadick, 2015
[3] Cellulite: a review of its physiology and treatment. Mathew M Avram, 2004
[4] Anatomy and physiology of subcutaneous adipose tissue by in vivo magnetic resonance imaging and spectroscopy: Relationships with sex and presence of cellulite. Querleux B. et al, 2002
[5] So-called cellulite: an invented disease. F Nürnberger, G Müller, 1978
[6] Side-by-side comparison of areas with and without cellulite depressions using magnetic resonance imaging. Doris Maria Hexsel, Marcelo Abreu, Ticiana C Rodrigues, Mariana Soirefmann, Débora Zechmeister do Prado, Maryelle Moreira Lima Gamboa, 2009
[7] Cellulite: from standing fat herniation to hypodermal stretch marks. G E Piérard, J L Nizet, C Piérard-Franchimont, 2000
[8] Insights Into the Pathophysiology of Cellulite: A Review. Lawrence S. Bass, Michael S. Kaminer, 2020
[9] Structural Gender Dimorphism and the Biomechanics of the Gluteal Subcutaneous Tissue: Implications for the Pathophysiology of Cellulite. Christina Rudolph, Casey Hladik, Hassan Hamade, Konstantin Frank, Michael S Kaminer , Doris Hexsel , Robert H Gotkin, Neil S Sadick, Jeremy B Green, Sebastian Cotofana, 2019
[10] Cellulite: a review. A B Rossi, A L Vergnanini, 2000
[11] Validated Assessment Scales for Cellulite Dimples on the Buttocks and Thighs in Female Patients. Doris Hexsel, Sabrina Guillen Fabi, Gerhard Sattler, Rolf Bartsch, Kimberly Butterwick, Gabriela Casabona, Yates Yen-Yu Chao, Joana Costa, Joseph Eviatar, Thorin L Geister, Kate Goldie, Jenny Grice, Martina Kerscher, Paul Lorenc, Mary Lupo, Wouter Peeters, Rainer Pooth, Heidi A Waldorf, Yana Yutskovskaya, Michael S Kaminer, 2019.
[12] Cellulite histopathology and related mechanobiology. P Quatresooz, E Xhauflaire-Uhoda, C Piérard-Franchimont, G E Piérard, 2006.
[13] Commentary on cellulite: skin mechanobiology and the waist-to-hip ratio. Gérald E Piérard, 2005.
[14] Cellulite treatment: a comprehensive literature review. Irene Zerini, Andrea Sisti, Roberto Cuomo, Serena Ciappi, Francesco Russo, Cesare Brandi, Carlo D’Aniello, Giuseppe Nisi, 2015
[15] Cellulite and its treatment. A V Rawlings, 2006
[16] Updates on the understanding and treatment of cellulite. Sara Hogan, Mara Weinstein Velez, Michael S Kaminer, 2018
[17] Intra- and inter-observer reliability of the application of the cellulite severity scale to a Spanish female population. M De La Casa Almeida , C Suarez Serrano, J J Jiménez Rejano, R Chillón Martínez, E M Medrano Sánchez, J Rebollo Roldán, 2013
[18] Cellulite: a review with a focus on subcision. Daniel P Friedmann,Garrett Lane Vick,Vineet Mishra, 2017.