INTRODUCERE

De cele mai multe ori încerc să înțeleg cum gândesc cei din jur și sunt situații în care mă folosesc de Instagram pentru a face sondaje. Cel care m-a dus cu gândul la această postare a conținut întrebarea “Ce crezi că îti va oferi rezultatele (sau succesul) în viață?”, cu opțiunea de a alege între “Noroc sau Muncă” (Luck or Hard work).

Cum mă și așteptam, 99% dintre respondenti au ales “Hard work”. Nu voi încerca să transform acest articol într-o explicație despre determinism dar m-a dus cu gândul să scriu despre variabilitatea în răspunsurile individuale pentru antrenamentul cu greutăți. Pe scurt, de ce unii oameni cresc ușor și alții cresc greu?

Această serie de articole se va referi la aceste diferențe între răspunsuri și venituri și va cuprinde, probabil, patru părți ce vor acoperi: diferențe genetice, variabilitatea pentru antrenamentul cu greutăți, variabilitatea pentru exerciții cardio și variabilitatea pentru folosirea de “suplimente” speciale pentru sportivi. Și la cât de multe articole am descoperit despre obezitate, este posibil să scriu și un bonus pe această temă.

Vreau să menționez încă de la început că nu sunt expert pe tema geneticului dar am încercat să fac un sumar al literaturii relevante pe acest subiect.

FACTORI GENETICI

Înainte să vedem studiile care au analizat diferențele în mod direct, vreau să îti arăt un scurt rezumat al diferențelor de material genetic, morfologia articulațiilor și, implicit, a mușchilor. Mai jos vei vedea denumirile diferitelor gene analizate. Nu trebuie să le reții numele sau să le înțelegi dar denumirile ne ajută să le diferențiem. Scopul este să înțelegi cât de pronunțate pot fi aceste diferențe genetice și cât de mult ne afectează felul în care arătăm, potențialul de creștere și performanță atletică..

Gena ACTN3

Din punct de vedere al evoluției, pare să fie un compromis între atributele de performanță pentru sprint și anduranță, variația fiind în prezentă în fibrele musculare de tip 2, în gena numită ACTN3 și un polimorfism al acesteia, R577X. Există asociații puternice între gena ACTN3 și performanța atletică. Atleții de elită în sprinturi, atât femei cât și bărbați prezintă numeric mai mulți heterozigoți R577RX decât în mod tipic, în timp ce atleții de elită în anduranță prezintă mai puțini heterozigoți R577RX decât în mod tipic. Aceste gene afectează diferit și în funcție de sex [1][2].

Factorul de creștere mecanică

Într-o analiză de tip cluster, în studiile lui Petrella [3] și Bamman [4], 66 de participanți au efectuat un program de antrenament al extensorilor genunchiului, timp de 16 săptămâni. În urma analizelor, aceștia au fost împărțiți în 3 grupuri:

• răspuns extrem (17 participanți):
  • hipertrofie miofibrilara de 58%
  • numărul de celule satelit a crescut cu 117% fata de grupul moderat
  • adiție de mionuclei de 26%
• răspuns moderat (32 participanți):
  • hipertrofie miofibrilara de 28%
  • adiție de mionuclei de 9%
• fără răspuns (17 participanți):
  • 0% hipertrofie

Ai citit bine. 17 participanți nu au crescut deloc, răspunsul fiind asociat puternic cu acumularea de mionuclei, Factorul de Creștere Mecanică a crescut pentru cei 17 din grupul extrem cu o valoare de 126%, comparativ cu 0% pentru cei din grupul fără răspuns iar miogenina a crescut pentru cei din grupul extrem cu 65%, comparativ cu 0% pentru cei din grupul fără răspuns.

Gena ACE

În funcție de polimorfismul genei ACE, alelele D sau I, pot există asocieri puternice între polimorfismul D și practicarea la nivel de elită a sporturilor ce necesită dezvoltarea de forță, în timp ce polimorfismul I este asociat cu sporturile de anduranță practicate la nivel de elită [5][6][7][8]. O altă diferențiere puternică a fost observată în funcție de etnie, în ceea ce privește felul în care aceste gene vor afecta performanța [9].

Profil poligenic

 În această analiză [10], au fost identificate 22 de polimorfisme genetice care sunt asociate cu forța și puterea musculară. Rezultatele indică faptul că doar 0.0003% din populație va avea un profil poligenic “optim”. Din aproximativ 7.9 miliarde de oameni [11], acest număr se reduce la aproximativ 2.400.000 oameni. Dar este probabil că polimorfismele să fie chiar mai multe și numărul de persoane cu profil “optim” să fie și mai redus.

Harta genetică pentru performanța și sanatate

 La momentul studiului [12] au fost identificate 214 gene autozomale și 18 gene mitocondriale care sunt corelate cu performanța și sănătatea. Dar harta poate crește în complexitate deoarece știința avansează.

Interleukine

Familia de Interleukine IL-1 este implicată în procesele inflamatorii și reacțiile de recuperare la mușchilor în timpul exercițiilor și în urma acestora. Interleukina IL-15 este produsă la nivelul mușchilor și este o componentă anabolică, fiind un mediator puternic pentru masa musculară [13]. Studiul [14] indică faptul că polimorfismul VNTR IL-1RN poate avea implicații pentru sănătatea musculară, performanța și/sau a capacității de recuperare.

Concluzie

Cu siguranță nu am acoperit toate studiile pe această temă și probabil ecuația este și mai complicată de atât. Aș vrea să îti sugerez faptul că geneticul vă determina felul în care arătăm, ce rezultate putem avea în sporturi sau în sala de fitness și cum vom arăta în urma anumitor abordări orientate către dezvoltarea de masă musculară. Această parte a fost una introductorie (și probabil puțîn plictisitoare) dar partea a doua îti vă deschide ochii cu privire la multe aspecte din fitness.